STALEMATE OR SOULMATE?

Fragment din "Şah lui Dumnezeu", Edit. Junimea, Iaşi, 2010 

[Celestine] 

 

       
      Singura mutare care nu poate fi făcută într-o partidă de şah, poartă numele de PAT sau STALEMATE, ceea ce determină jucătorii să ajungă la remiză. Pe limba mea, această mutare "nefăcută" poate fi asociată unei nealegeri sau posibilităţilor infinite, că să citez dintr-un film: "cât timp nu alegi, totul rămâne posibil". În cazul de faţă însă, unul din jucători nu are ce muta, motiv pentru care jocul devine o bătălie neterminată. Să facem aşadar diferenta între nealegerea "voluntară" şi cea "involuntară", ca să putem pătrunde în lumea celor ce aleg. În cazul unui "stalemate", jucătorul face o nealegere involuntară şi salvează cumva meciul, nepremiditat, astfel că direcţia lui cere remiza. 
Câţi dintre noi, în viaţa de zi cu zi, suntem puşi în situaţia asta? Să nu avem nici o putere decizională în a alege ceva, să nu găsim o posibilitate de a alege măcar soluţia cea mai puţin bună, dar să finalizăm tot printr-o alegere?

Vi s-a întâmplat să vă găsiţi în situaţii fără ieşire?

Remiza vieţii este practic repetarea circuitului ei, într-o altă formulă, cu un alt target, sub alt decor.

Această trimitere nu e întâmplătoare, am asociat ideea de "PAT" vieţii repetate, asta pentru că orice naştere se presupune a fi un "STALEMATE" al nealegerilor noastre din trecut. În cazul de faţă însă, am să fac trimitere la remiza sufletelor care, pe limba unora se numesc "JUMĂTĂŢI", cu precizarea trimiterii la trailer-ul filmului de mai sus, pe care e musai să-l vizionaţi, ca să înţelegeţi mai bine postarea mea.

În comentariile postării precedente s-a pus problema "sufletelor pereche", ce sunt ele, de ce se numesc aşa, dacă există, ce reprezintă şi care e rolul acestor "jumătăţi".

Ei bine dragii mei, pe marginea acelor dezbateri am să extrapolez subiectul, poate aşa ajungem să ne schimbăm puţin optica, să dezvoltăm şi alte simţuri, să lărgim aria întrebărilor şi căutărilor noastre.

Dragostea-i oarbă?
SAU NOI?

      Să delimităm termenii întâi:

     Ce e DRAGOSTEA şi ce e IUBIREA?

Un lucru e cert, nu e unul şi acelaşi lucru!

Oamenii au preluat termenii şi au dat conotaţia lor în funcţie de nevoile, căutările şi dorinţele lor. Asta face să apară contradicţia între nevoi, dorinţe, vise şi "iubirea" care nu le cuprinde.

Când spunem DRAGOSTE, spunem LEGĂTURA ANCESTRALĂ:

AFECT

DORINŢĂ

DOR

NEVOIE DE CINEVA

CHIMIE

APARTENENŢĂ

POSESIVITATE

EMOŢIE

TEAMĂ

NESIGURANŢĂ

FIOR

IMPLICAREA INTERESELOR

TROCUL (dăruiesc, dar vreau şi să mi se dăruiască)

FRICA DE PIERDERE

REGRET

GOL (când pierdem)

DEVIERE DE LA CALEA INDIVIDUALĂ

COMPLACERE

ETER

EFEMER

AGĂŢARE

MINCIUNĂ (creată pe fundamente egoiste)

RESEMNARE

COMPROMIS 

 şi toate astea pentru a fi cu EL/EA

Când spunem IUBIRE, spunem:

CONŞTIINŢĂ

TREZIRE

NEALEGERE

VERTICALITATE

REZONANŢĂ 

dar calea rămâne individuală

ETERN

AMINTIRE

RENAŞTERE

PERPETUUM

LIPSA REGRETULUI

LIPSA POSESIVITĂŢII

LIPSA VINOVĂŢIEI

LIPSA COMPROMISULUI

NEDEVIERE DE LA CALE

UMPLERE CONTINUĂ

ÎNTREG

Acum puneţi cei doi termeni unul lângă altul şi o să vă izbească antagonsimul sursei lor.
Dacă omul de la naştere şi până moare are nevoie de cineva, nu poate trăi singur, este o fiinţă care nu se poate echilibra fără semeni, atunci e clar că DRAGOSTEA UMANĂ ia locul iubirii din om, iubire care reprezintă practic, fundamentul şi chintesenţa noastră umană!
De ce DORINŢELE şi NEVOILE umane înlocuiesc iubirea din noi?
Simplu:

Egoismul nativ =

Teama de a nu fi singuri!

   Dincolo de natura umană pe care nu o judecăm acum, se găsesc intrările şi ieşirile sinelui nostru, le mai numim "plecări şi reveniri" , acel "du-te ~ vino", care ne ajută să ne amintim(pe unii dintre noi), ce am fost şi ce am ales să fim iar.
Aceste "plecări" cum le numesc eu, nu fac decât să ne ateste căutările, emoţiile puternice în faţa unor legături ancestrale care ne vor marca permanent viaţa. 

Legăturile pot lua formă emoţională ca fiind: simpatii neobişnuite, antipatii inexplicabile, apreciere, repugnă, dorinţă de a dărui necondiţionat, dorinţa de a face rău, altruism sau/şi egoism, idolatrizare, defăimare, ajutor de orice natură, obsesii, gelozii bolnăvicioase, paranoia, răzbunare, chiar şi acte de suicid sau crimă.

Lista extremelor poate continua, însă mă voi limita la poziţia lor şi efectele trăite încă din copilărie, mai întâi faţă de cei care ne cresc, apoi ele continuă în mediul nostru de socializare.
Nimeni nu şi le explică, însă cu toţii le trăim, experimentăm, cu toţii le simţim deloc străine, parcă renăscute şi recunoscute în noi, dar nimeni nu reuşeşte să le depăşească condiţia judecăţii lor, pentru că ne e mai simplu să le judecăm şi să trecem mai departe.
Din ce am enunţat mai sus se desprinde şi vasta poveste a "Sufletelor Pereche", poveste care începe tot nativ prin sentimentul puternic de a căuta mereu ceva, fie că acel ceva gravitează în jurul unui vis, dorinţă, entitate, sau în neliniştea noastră continuă de a ne găsi locul nostru pe acest pământ.
Ne naştem cu asta, o simţim acut în noi înşine, dar din cauza amneziei native, nu ne explicăm de unde vine.

Există suflete pereche?

Ce pereche?
A cui?
Când practic, cu toţii formăm un ÎNTREG? 
  Din infinitele particule de energii frânte din atomul sursă, ne căutăm de sute de mii de ani într-o continuă naştere, în nevoia clară de întregire, recunoaştere, completare.
De ce însă nu ne găsim toţi odată, de ce ne adunăm fărâmă cu fărâmă? Pentru că de-alungul acestor rematerializări, aceste particule de energie, au tot evoluat, din păcate evoluţia lor nu a fost simultană. Odată cu frângerea Core-ului, ne-am deviat de la sursă inegal, răsfrângerea a fost haotică, iar decalajul cu care am luat formă e destul de vizibil. Cei ce s-au frânt mai aproape de miez, s-au născut cu o deschidere care nu le-a permis uitarea după 3 ani. Cronologic pentru ei, timpul nu curge numai înainte, poate fi reversibil, capabil să ofere imagini retroactive, ba mai mult, această deschidere le permite anamneza, amintirea regresivă a tot ce au mai trăit cândva.
Asta înseamnă că noi ne naştem cu această deschidere, însă datorită decalajului dintre noi intervine uitarea după 3 ani. De ce 3 ani, e altă poveste, pe care o s-o dezbatem într-o viitoare postare.
Ceea ce face departajarea clară între sufletele care sunt mai aproape unele de altele şi SOULMATES, este chiar natura alegerilor despre care am vorbit deja la început.
Cum poţi să numeşti suflete pereche doar sufletele care se regăsesc între ele în format - CUPLU?
Dar cele care se regăsesc în alt format, ce sunt?
ÎNTÂMPLĂRI? Ideea de "Suflet Pereche" este poate cea mai comică sintagmă dată, având în vedere că toţi conectâm unii la alţii şi nu trebuie să fim iubiţi, ca să simţim asta.
O conexiune foarte puternică însă, se numeşte a fi aşa, în cazul în care acele suflete se recunosc între ele, vibrează pe acelaşi segment, se întrepătrund cu uşurinţă, iar decalajul materializărilor lor, nu există!
Dar repet: NU TREBUIE SA FIE IUBIŢI ca să se regăsească între ei!
Legături puternice există şi nu doar la nivelul "LOVERS", iată de ce am să delimitez câteva dintre ele:

LEGĂTURĂ OMBILICALĂ (mamă-făt)
- una dintre cele mai puternice legături de sânge.

LEGĂTURI DE RUDENIE

- fraţi, surori, părinţi, bunici, nepoţi, verişori până la gradul 4,) relaţiile foarte puternice dintre aceştia pot fi duse până la extrema patologică, incest, complexul Oedip, efectul de Catharsis, etc.

LEGÂTURI ALEATORII 

- prieteni, cunoştinţe, persoane necunoscute, colegi, etc.

LEGĂTURI HETERO / BI-SEXUALE 

- pot fi legături foarte puternice între persoane de acelaşi sex sau/şi sexe diferite, sau legături numai de acelaşi sex, sau numai între sexe diferite. Sunt catalogate a fi legături patologice, într-un sistem al normalităţii, în care ele devin incompatibile. Dincolo de prejudecată, ele ascund relaţii ancestrale tulburătoare, conexiuni la un nivel de percepere neacceptat de sistemul nostru de referinţă.

LEGĂTURI CU DENOMINAŢII ZOOFILICE

 -  prin care conexiunea morbidă pentru animale sau păsări se atribuie persoanelor întârziate mintal.
Ele sunt tot legături ancestrale, deviante pentru lumea noastră, bolnăvicioase şi inexplicabile, încă.
Fie că vorbim de o alianţă benefică a sufletelor care se atrag, sau că vorbim despre relaţii patologice, de gerontofilie, zoofilie, necrofilie şi alte sufixe ce îmbracă dezordinea, nefirescul, ele rămân în esenţă legături, pentru că în sistemul lor de "anomalie şi nepotrivire" ele se răsfrâng cu uşurinţă, se recunosc între ele, se acceptă, conectează unele la altele şi se întrepătrund.
Toate sunt conexiuni, chiar dacă toate depăşesc firescul naturii noastre, sau se exclud din normalitatea noastră; fie că ne oripilează şi ne şochează realitatea perceptelor noastre.
Noi nu le înţelegem, nu ni le explicăm, nu le găsim o cauză clară, veridică, viabilă minţii noastre şi ne limităm în a departaja, judeca, cataloga, stigmatiza, etc.
Precedenţa faptică este de natură palpabilă şi nicidecum metafizică, iată de ce unii caută efectele psiho-patologice, alţii merg mai departe şi analizează metempsihotic evoluţia acestor legături.
Sunt oameni care nu o sa plângă după un părinte, iubit, soră, frate, prieten, dacă aceştia au murit, dar or să plângă dupa o vacă, un câine, sau orice alt animal de care s-au ataşat mult mai mult.
Suntem conectaţi puternic la tot ce ne inconjoară, fie oameni, animale, păsări, lucruri care ne trimt retroactiv în trecuturi, conexiuni normale sau anormale, ele există!

Ce înseamnă uniune?

 

Dacă ne referim de exemplu la chakrele SVADISHTHANA (în zona pelvisului) şi SAHASRARA(deasupra capului), cum o arată imaginea de mai sus, vom asocia portalul conştiinţei supreme(atemporalitatea, transmigraţia, lumea de dincolo, metacunoaşterea, înţelepciunea, conexiunea spirituală), celui lumesc(de perpetuare sexuală şi de umplere afectivo-emoţională).

Acest liant se produce nu numai la nivel de chimie, magnetism, ci şi la nivel metafizic, cu predilecţie ancestrală, de însumare a vechilor legături nefinalizate.

Uniunea se produce atât fizic cât şi spiritual, iar sufletele care conectează în această formulă se numesc a fi suflete regăsite, reconectate, care nu prezintă decalaj sau deviere, ci simetrie.

De asta ele tind să se numească suflete pereche, pentru că recunoaşterea reciprocă îmbracă mănuşa potrivită.
Însă, dacă ar fi să ne limităm la un singur suflet pereche şi el venit in formatul de mai sus - ca şi cuplu, ar însemna că celelalte suflete care conectează şi ele la fel de intens, care se recunosc în aceeaşi măsură, care se mulează pe aceeaşi coloană fizico-spirituală, să se excludă din ecuaţie.
Şi-atunci existenţa unui singur suflet care ne-a recunoscut pe acest pământ şi care părăseşte spaţiul gravitaţional înaintea noastră, ne condamnă la o viaţă austeră, schimnică, izolată?
Ce se întâmplă dacă, după moartea legăturii principale, noi cei rămaşi pe pământ, simţim o conexiune nouă, cu un alt suflet, cu aceeaşi intesitate ca şi prima dată? Nu cumva atunci cade prin eliminare, teoria sufletelui pereche?

Cum rămâne cu ideologia:

Nu cumva noi oamenii, ne limităm la ideea de un EL sau o EA, într-o fugă continuă de noi înşine?
Gândiţi-vă că într-o lume în care aceste suflete conectează continuu, cu orice ne înconjoară, este practic scenariul pe care ni-l oferim cu fiecare zi în care viaţa trece pe lângă noi, fără să se întâmple nimic, fără să aducă ceva nou rutinei, fără să ne permită a ne agăţa de orice, numai ca să nu fim singuri!
Nimeni care a trecut prin N legături, de orice natură, de orice fel de intensitate, NU S-A OPRIT din căutări! Fie că a fost vorba de căutarea unui suflet, sau al unui Dumnezeu, sau al sinelui propriu, prin diferite căi, mistice, religioase, sau filosofice, toţi trăim acelaşi consum, aceeaşi căutare de acel CEVA sau CINEVA, care ne urmăreşte încă de la naştere.
Pe segmentul ăsta ne facem avânt în viaţă, ne dăm curaj, speranţă, vise, poveşti, "happy end-uri".
Ne creăm propriul nostru scenariu, propria noastră lume, cu propriile noastre credinţe în ea, ne debarasăm de balastul realităţii la comun când ne cerem dreptul de a fi noi înşine.
E frumos să visezi la un prinţ salvator sau /şi la o prinţesă care ne aşteaptă toată viaţa să o găsim, dar să nu omitem esenţialul:
Până vom întâlni acele legături mult visate, acele "jumătăţi" cum le numesc unii, avem o sumedenie de suflete care ne aşteaptă să ne reîntâlnim, să reconectăm, să ne curăţim cu ajutorul lor, pentru că şi ele, finalmente, sunt şi vor fi pe tot parcursul acestei vieţi, perechi în alte "perechi" de suflete!

VI-L RECOMAND!

CÂNTEC FEMEII

La sânu-ţi abrupt am alunecat.

Oh, dimineaţă constrânsă între coapsele tale,

M-ai împreunat şi m-ai avut.

Te năşteai în palmele mele, femeie!

Tu, care mi-ai aşezat sufletul

Între buzele-ţi sângerii.

Tu, care ai suflat travaliul nedibăciei mele

Fi-vei balsamul pierderilor.

Înconvoiatu-ţi trup, zbătându-se

Sub greutatea unui pământ necizelat.

Aşterne-mă la picioarele tale...

Calcă-mă în tot neajunsul meu,

Dă-mi drumul din urechea îngerului surd,

Aruncă-mă în tine, femeie!

Ucide-mi frica de a mă naşte invers...

Înăuntru-ţi.

OCHI PE OCHI SCOATE

DACĂ SUNT ORICE DIN ORCINE, 

ATUNCI PE CINE JUDECI DE FAPT?

Dragii mei, mi s-a propus acum ceva zile un subiect de-a dreptul interesant de pus pe foaie.
De altfel, nu numai că e un subiect care merită dezbătut, dar m-am ciocnit eu însămi de el de-atâtea ori, încât mi-am zis "what a hack", să dăm cărţile pe faţă.
Cred că majoritatea deja s-a obişnuit cu stilul meu de-a scrie, fapt pentru care am primit sumedenii de mesaje şi comentarii nu tocmai plăcute la vedere, încât ajungi să te-ntrebi dacă nu cumva chiar ai o problemă, sau n-ai deloc şi s-au gândit alţii generoşi să-ţi facă una cadou :)
Revenind la oile noastre, am vorbit atât de mult despre iubire, despre sechelele copilăriei, despre femei şi bărbaţi, însumate toate - reiese că am vorbit despre om şi oameni.
Nimic nou sub soare, suntem oameni şi cu toţii vorbim când ne încearcă viaţa în fel şi chip.
Ne plângem of-ul, mai în dreapta, mai în stânga, mai pe la rude, vecini, prieteni, iubiţi, ursuleţului de pluş, sau de ce nu, câinelui de companie.
Şi uite aşa ne ferim de a ne îmbolnăvi mintea şi trupul sub efectul unui consum interior nociv.
Dar ce ne facem dragilor, dacă reuşim să defulăm cu drag şi spor, cu patos şi implicare pe de-o parte, iar pe de altă parte constatăm că în loc să eliberăm povara suferinţelor noastre, ne încărcăm şi mai tare sufletul cu niscai săgetuţe aruncate de la binevoitorii noştri receptori :)
Viaţa omului se prezintă clar în 2 formule simple: personală şi socială.
No bun, am hotărât lucrul ăsta, însă drama face că atunci când ne descărcăm durerea, o facem la nivel societal, dar o reversăm cu toata intimitatea din străfunduri.
Iaca belea... ăstea 2 nu se pupă şi-apoi efectul produs în urma acestui proces stârneşte un adevărat Tsunami.
Cum împăcăm cele 2 segmente şi la ce duce intercalarea lor, va fi nu alta decât problemuţa pe care o dezbatem astăzi.
Păi să vedem dragii mei cititori, câte categorii de oameni cunoaştem?
Eu am să-i împart mai simplu:


1- OAMENI CU TALENT, HAR, DAR, sau cum vreţi voi a-i cataloga.
2- OAMENI DEOSEBIŢI (nu-i voi numi cu un handicap anume)dar am să mă opresc la Autişti
3- OAMENI SIMPLI - sau COMUNI pe limba din popor, fără veleităţi evidente.
4- OAMENI IMPORTANŢI - şi aici încadrăm persoanele publice, fie ele pe segmentul artistic, cultural, guvernamental.
5- OAMENI ÎNSTĂRIŢI
6- OAMENI SĂRACI ŞI MODEŞTI


Eu zic c-ajunge o astfel de clasificare, deşi nu contest că aş putea extrapola până la o sublclasificare, dar n-are rost... aţi prins ideea.
La nivelul unui sistem unde clar se permit ierarhizările, există o scară pe care urcăm sau coborâm în voie, în funcţie de alegerile făcute, de karmă buna sau proastă, sau chiar noroc, după părerea multora.
Haideţi să grupăm între ele categoriile de mai sus, să vedem ce iese:

***
Ce ar face categoria 1 şi 2 într-un sistem condus de numerele următoarelor categorii: 3 şi 6 ?
Avem variantele:
- ar fi marginalizaţi, stigmatizaţi, judecaţi, împiedicaţi să se omogenizeze cu cele 2 categorii.
- ar fi discriminaţi, invidiaţi, duşmăniţi, calomniaţi, ponegriţi, stopaţi, în evoluţia lor firească.


***
Ce ar face categoriile 4 şi 5, într-un sistem preponderent activ din categoria cu numărul 6?
- nu ar ţine cont de pătura societăţii dezavantajate
- ar face bani şi faimă pe munca celor din categoria 6
- ar ajunge la metode de manipulare, înşelăciune, metode dictatoriale sau autoritare, de monopolizare a celor cu servitute, de dezmembrare a scheletului unei societăţi echilibrate şi binevoitoare, aşa cum se stipulează a avea orice stat.
- ar dezintegra ideea unei societăţi sănătoase
- ar devaloriza coloana vertebrală a unui stat individual bazat pe nevoi individuale
- s-ar dizolva ideologiile morale consolidate pe ideea "toţi pentru unul, unul pentru toţi", prin care un "muşchetar" al bunelor conduite sociale cândva ar fi luptat pentru onoare, adevăr, binele poporului, egalitate în drepturi, etc.
- ar clona ideea sărăciei prin globalizarea psiho-socială a omului, privat de dreptul de-a avea o şansă.


Cum se face asta?
Foarte simplu dragii mei, prin sacrificiul masei sociale şi selecţia celor care fac sistemul lor sa conducă, să se rotească după legile lor.
Vorbim de smerenie, de altruism, de binefacere, sunt termeni pe care îi cere adevărul, dar vă întreb:
Care adevăr?
Al cui?
Dat de cine şi pentru cine?
Vedeţi voi, într-un sistem creat din subsisteme, aceşti termeni nu coincid la nivelul intereselor individuale, de aici şi ruptura sau/şi disocierea ierarhică de proporţie, când e vorba de nevoi personale.
Cum ar face faţă un om talentat, deosebit, dar sărac, în cadrul unui sistem înstărit, de oameni importanţi, care nu numai că nu-i vor aprecia meritele, ba mai mult, i le vor nega, sau vor fura orice patent valoros pentru a-şi consolida ei numele.
Şi aici se includ critici literari care au facut faimă pe arta celor umbriţi sau rejectaţi de sistem - Maiorescu e doar un nume, lumea-ntreagă colcăie de ei; ca să nu mai vorbim de marionetele guvernamentale, în spatele cărora se joacă o miză importantă, de persoane care ne conduc viaţa şi au acces la noi mai mult decât ne vom imagina vreodată.
Vă-ntreb pe voi aşadar, dacă într-o lume în care suntem conştienţi că nimeni din evantaiul valorilor, corectitudinii, nu va avea intrare pe uşa din faţă, nu va fi lăsat să aducă o schimbare pozitivă la nivel de turmă, dacă în astă lume se merge pe ideea supraveţuirii "jungle style", atunci dragii mei, de ce vă luptaţi cu morile de vânt?
Ne doare când cineva ne invidiază nivelul evoluţiei noastre, la unii mai precoce, la alţii mai evidentă, evoluţie care face departajarea clară a tot ceea ce înseamnă decalaj între individual şi global.
Ca atare, ne doare când nu suntem apreciaţi la justa valoare, cand ne este înfrânată dorinţa clară a zborului, ascensiunii, ne limitează sau/şi condiţionează de la tot ceea ce suntem ca specie presupusă a fi în continuă evoluţie :)
Care evoluţie, dragii mei?
La câte genii s-au tot născut de-atâtea veacuri, am fi evoluat de N miliarde de ori până acum, dacă am fi apreciat o schimbare majoră la timpul ei.
Dar ce am ales să facem?
Am ales să-i îngropăm de vii pe cei care aduc nota adevărului suprem, am ales să punem "adevărul pe cruce", să-i răstignim pe cei care văd şi cu alţi ochi realitatea unui sistem impus, am ales să-i marginalizăm vieţi la rând, considerându-i nebuni, alienaţi, ciudaţi, anormali, frustraţi, anarhici, răzvrătiţi, sau "altfel" - toate aceste calificative stau sub abajurul cotat a fi clar-patologic, de către aceia care nu vor accepta niciodată o SCHIMBARE în sistemul care-i avantajează.
Şi dacă Eminescu a fost cel mai recent indiciu de curaj, revoltă, viziune, deschidere, profunzime, în faţa unui astfel de sistem, repercursiunea a fost evident înăbuşită, pervertită, tratată cu manuşi, deviată de la faptele reale.
Eminescu a fost închis, bătut, dozat cu pastile, forţat să accepte această lume în care el nu vroia decât să aducă o nouă optică, o nouă schimbare!
A reuşit?
Şi-apoi ca el sunt mulţi, în viaţă chiar, care odată remarcaţi în timpul vieţii, vor primi acelaşi tratament, până când un "nene" din categoriile 4 şi 5, se va folosi de numele acestora după moarte şi uite aşa mai aflăm şi noi că a existat un geniu, sau un om deosebit, sau un mesager al adevărului, dincolo de realitatea dată.
Dacă ochi pe ochi scoate, dacă sonoritatea lumii ăsteia nu va propulsa valorile, schimbarea, viziunea, deşteptarea maselor, tratamentul egal al celora care fac apel la şansa de a deveni mai buni, atunci mă întreb ca şi voi, la ce bun să te naşti aşa?
Cu ce vom ajuta omenirea asta să se salveze, cand zeci de mii de ani la rând am căsăpit şi îngenunchiat "samaritenii ei"?
De ce vă minţiţi copii că vor ajunge mari, deştepţi, liberi în simţire şi gândire, capabili să aducă lumii o nouă revelaţie, o nouă vertebră coloanei societale?
De ce îi minţiţi că valorile spirituale transcend materialul lumii asteia, de ce le vorbiţi de un Dumnezeu care a ajuns pe cruce tocmai pentru că nu l-aţi lăsat să fie, ceea ce azi ne învăţaţi despre El?
De ce le puneţi diplome în braţe şi aşteptaţi să vă schimbe lumea, când odată ajunşi în faţa lumii voastre, le tăiaţi aripile, le frângeţi zborul?
De ce le vorbiţi despre adevăr, despre puterea iubirii din el, despre mântuirea prin dăruire şi necomplacere, când voi sunteţi exemplul lor de minciună, resemnare şi compromis?
De ce îi pregătiţi pentru o lume nouă, un sistem nou, votând de sute ori la rând tot un sistem perimat, opac, manipulator?
De ce mai speraţi la valorificarea tinerelor talente, oamenilor liberi în cuget, curajului de manifestare a voinţei proprii, liberului arbitru, când însăşi lumea voastră nu cunoaşte acest traseu evolutiv?
Vă miraţi că există invidie, ură, duşmănie, gelozie, hoţie, manipulare, minciună, dorinţa abuzivă de putere, dar nu asta e lumea pe care o cultivaţi individual de-atâtea secole?
Scrieţi istorii, promovaţi pacea în lume, egalitatea-n drepturi, abolirea prejudecăţilor, dreptul la libera exprimare, dar când toate astea se găsesc în semenii voştrii, ce faceţi apoi?
Nu vreau să dezarmez nimănui fărâma de speranţă, dar vreau să dau răspunsul pentru toţi cei care se regăsesc în spusele mele:
Este inutil să schimbi lumea LOR, dar este impetuos necesar să schimbi lumea ta interioară, pentru că din puţinele valori care mai există pe acest pământ, care au existat mereu si care vor exista, în pofida piedicelor cu care se vor confrunta fiecare, putem să deschidem ochii mari, să ne găsim noi între noi şi chiar dacă acest sistem infect si impenetrabil nu ne lasă să ne adunăm cu toţii, să o facem măcar la scară mică, chiar şi aici, în lumea asta virtuală.
 

CE-ŞI DORESC FEMEILE ?

O femeie va înţelege bărbatul, când se va înţelege pe ea însăşi.

"Ptr. o femeie este tot timpul importanta securitatea "materiala".

Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.
Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.
Desi ele zic ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.
Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".
Desi ele zic ca este doar o "carpa veche" se asteapta de la tine sa faci complimente.
Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata... "

Am să încep această dilematică, retroactiv.
Dacă tot am vorbit până acum de Efectul Matrioşka, o să vorbim aşadar despre femeie, "de la mai mare la mai mic" şi asta pentru că decalajul femeii la nivel cronologic face valuri uriaşe.
Să vedem dragele mele, cum arată un bărbat la peste 40 de ani şi cum arătăm noi?
De ce un bărbat la 40 de ani nu-şi ascunde vârsta şi noi da?
Aveţi imaginea de mai sus care vorbeşte de la sine.
Ei bine, dacă urmărim evoluţia bio-chimică a învelişului nostru, celulele de tip femeiesc sunt regeneratoare, tocmai de aceea nu sunt tardive, îmbătrânim mai uşor, ne modificăm corpul mai repede decât bărbaţii, trecem prin schimbări majore de la pubertate la adult si de la femeie la mamă.

"Pubertatea este o perioada importantă de modificări biologice prin care trec copiii pentru a deveni adulţi. Aceste modificări de obicei apar mai devreme la fete decât la baieti. În plus faţă de modificările fizice şi emoţionale, pubertatea include şi maturizarea cognitivă şi morală, mai ales felul in care se văd pe sine şi pe altii."

Pam-pam!
Maturizare precoce, autoanaliză şi implicare precoce, problema imaginii despre sine - precoce!
Păi dragele mele, totul e precoce la noi şi odată cu asta îmbătrânirea!
Dacă una din marile probleme ale femeii are punct de plecare senescenţa, apoi nu e de mirare că suntem un pachet de complexe al imaginii noastre personale.
Vă miraţi de ce bărbatul a reuşit în timp record să vă transforme istoric de la femeia cu corset, la femeia cu silicoane?
E vina lor?
O ...nu!
Deci am stabilit un punct de plecare în traseul evolutiv al femeii: SENESCENŢA PRECOCE
Îl reţinem şi trecem la următorul pas, care se întrepătrunde cu primul şi anume efectul dat de senescenţă la nivel psiho-afectiv!
Să privim puţin imaginile care urmează:

Femeia vrea să fie mereu tânără !

"What do you wear when you sleep at night, my dear?
Only Chanel nr.5, darling!"

Care sunt priorităţile femeii?

SHOPAHOLIC EFEECT - "Dragule, nu vezi nimic nou la mine?

Aşadar cauza şi efectul metamorfozărilor noastre fireşti, lasă urme adânci la nivel psiho-afectiv!

SUNTEM BOLNAVE DE IMAGINE

Reţinem şi acest efect, pentru o clasificare finală :)

Devenim propriile noastre marionete în faţa a ceea ce credem noi a fi "bărbaţii"!

Ne ciopârţim pentru ei, ne boim pentru ei, ne chiuretâm pentru ei, ne distrugem flora intestinală şi sucul gastric cu tratamente pentru slăbit, ne dereglăm hormonal cu tot felul de pastiluţe magice pentru a nu rămâne însărcinate, ne legăm trompele, ne mărim sânii, ne căsăpim şoldurile sau "aripioarele dragostei" cum am mai auzit, ne lungim podoaba capilară şi ne smulgem cu totul podoaba pubiană :) mai nou, ne punem şi garnituri bucale, ca să avem ce destupa cu ele când se înfundă deşteptăciunea noastră :)

Şi toate astea le facem pentru bărbaţii noştrii!

Cine are o problemă, noi sau ei?

Câţi bărbaţi aţi văzut să ia pastila de urgenţă, sau să se inventeze aşa ceva şi pentru ei, "când au mare grijă de voi :)"

Câţi dintre ei fac vasectomie la un moment dat în viaţă, ca să nu vă umple corpul cu chimicale când nu mai aveţi voie să reproduceţi?

Câţi dintre ei aţi văzut să folosească Pro-Extendere pentru mărit penisul, când au "o mică-mare problemă", sau să accepte N feluri de tratamente pentru a nu ejacula precoce sau pentru a vă ferici cu o erecţie longevivă?

Puţini, dragele mele, prea puţini şi dacă unii dintre ei aleg să facă asta, n-o s-o facă pentru grija lor de a vă satisface, ci pentru măreţul lor complex - de a NU fi "Macho Man" în patul vostru!

Unde s-a găsit invenţia implantului cu silicon pentru mărirea penisului, să vă facă concurenţă la chirugie plastică; proteze siliconate poartă careva dintre ei şi dacă da, câţi?

Şi nu mă refer aici la orice tip de Strepon sau alte minuni, ci pură ciopâţeală, cum faceţi voi!

Puneţi-vă întrebarea simplă, ei ar avea de ce să o facă în multe cazuri şi n-o fac, voi însă vă găuriţi peste tot - şi cu ce scop?

Cu ce vă ajută pe voi că vă puneţi kg în plus pe sâni sau că vă maltrataţi în fel şi chip corpul, în faţa acestor bărbaţi?

Vă vor iubi mai mult?

Şi dacă da... ce vă vor iubi? Sânii, pletele, şoldurile lipsă, buzele kilometrice?

Asta vreţi voi de la iubire?

Cred că v-aţi răspuns, aşa că nu mai daţi vina pe sărmanii bărbaţi, cum că ar fi superficiali, egoişti, neatenţi cu voi, neimplicaţi şi că nu vă iubesc pentru ceea ce sunteţi - pentru că dragele mele, mă tem că pentru ceea ce sunteţi vă iubesc!

Vreţi mai mult de la ei?

Atunci... cereţi mai mult de la voi înşivă, în loc să deveniţi proprii voştrii cobai!

Cauza-efect în acest sens - e clar PROSTIA!

Trecem la următoarea etapă, după cum o arată imaginile de mai jos:

Ne dorim bărbatul gentilom şi romantic? 
Oare?

Aşa aşteptăm noi romantismul de la el?

Vrem cea mai mare dragoste, 
sau cel mai mare inel de logodnă?

Pentru că aşa era înainte de inel?

Sau pentru că aşa e după?

Aţi visat asta, înainte de nuntă?

Dacă aţi visat aia, de ce v-aţi măritat cu asta?

Minciună şi resemnare, finalmente?

CONCLUZIA?

De la  SENESCENCENŢA PRECOCE 

---> la COMPLEXUL DE IMAGINE

De la MINCIUNĂ ---> la PROSTIE

Toate fac egalul RESEMNĂRII!

"Eva nu mai mănâncă demult mere, e plictisită şi lipseşte de la cursurile în care se vorbeşte despre conţinutul nutritiv al acestora... o interesează întâlnirile de gradul trei, aici pe Pământ deja e provincia."

Aşadar cerinţa supremă a femeii din ziua de azi, nu mai e un secret:

BĂRBATE! "Fă-mi de toate, fă-mi ce sunt!"

Păi dragele mele, mulţumită vouă, bărbatul din ziua de azi nu face decât să vi se conformeze!

Vă face exact CEEA CE SUNTEŢI!

Aşa că, în loc sa ne punem întrebarea ce-şi doresc femeile, mai bine ne-am întreba altceva:

ÎŞI DORESC CEVA BUN PENTRU ELE, FEMEILE? :)

Şi dacă da, de ce nu fac ceva bun pentru ele însele, în loc să compromită tot ce sunt, pentru alţii?

Au ele habar de ceea ce-şi doresc, mai mult decât bărbaţii?

Pentru că în urma acestor 2 postări am ajuns la o singură concluzie, dragii mei...

N-AVEM IDEE CE E CU NOI ÎNŞINE! 

Fie BĂRBAŢI sau FEMEI, ne agăţăm unii de alţii în urma complexelor, fricilor, neîncrederii în sine şi furăm din alţii ce nu suntem în stare să ne dăm nouă!

Dacă asta înseamnă a fi BĂRBAT sau a fi FEMEIE, apoi eu cred ca avem o mare problemă existenţială, nu una de antagonism etimologic!

Nici măcar nu intuim cine suntem ca oameni, care sunt proiecţiile vis-a-vis de noi înşine şi alegem să dăm vina pe părţile opuse nouă, uitând că de fapt, bărbat sau femeie... E TOT UNA!

CE-ŞI DORESC BĂRBAŢII ?

BARBATII SUNT CA VINUL

ABIA SPRE BĂTRÂNEŢE DEVIN DE CALITATE :)

Un bărbat va înţelege femeia, dacă se va înţelege pe el însuşi.

"Noi, barbatii, putem sa spunem multe si multe sa juram. In realitate, ceea ce aratam intrece ceea ce voim - asa cum dovedim, de altfel. 
Suntem mari in promisiuni, dar in iubire, mici." William Shakespeare.

 "Toti barbatii suntem al naibii de ocupati.
Desi suntem ocupati avem vreme de femei.

Desi avem vreme de femei nu prea ne intereseaza de ele.
Desi nu prea ne intereseaza femeile, tot timpul avem una langa noi.
Desi tot timpul avem una linga noi, ne mai "dam"
si la alta sau altele.
Desi ne mai dam la alta sau altele ne enervam daca femeia cu care suntem ne paraseste.
Desi femeia cu care suntem ne paraseste, tot nu invatam din greselile pe care le facem (si tot ne dam la altele). "

Cu numai 15 Ron puteţi intra în universul bărbaţilor, autorul Knott Mutch a avut inspirata idee să vă facă cunoştinţă cu misterioasele gânduri ale bărbaţilor despre femei şi uite aşa ajunge pe rafturile librăriilor preţioasa lui carte "Tot ce ştiu bărbaţii despre femei", carte care a reuşit să surprindă zeci de mii de bărbaţi si femei, o adevărată capodoperă literară, zic eu :)

Nu ştiu dacă să zâmbesc sau să mă pună pe gânduri acest lucru, mai ales când te izbesc sute de pagini în blanc, numerotate cu drag, nu vreau să vă spun cum arată cuprinsul... la fel de imaculat!

Durere mare dragii mei bărbaţi, atâta chin şi celuloză căsăpită, doar pentru nişte pagini albe şi frumos numerotate, dar cine ştie... poate marele autor Knott s-a gândit că n-ar fi rău să intraţi şi voi în posesia unui jurnal, de ce nu, aveţi deja coperta, tot ce trebuie să faceţi e să vă lăsaţi gândurile să curgă vijelios :)

Şi pentru că am atăcat un subiect delicat, aş vrea să punem la punct odată pentru totdeauna această dilemă!

Bărbaţii se plâng că nu înţeleg femeile, femeile se plâng că bărbaţii sunt superficiali, necizelaţi, din ce în ce mai puţin romantici, foarte neatenţi cu ele, etc.

Bun până aici, am o întrebare pentru voi bărbaţii de azi şi de ieri, această specie rara avis, despre care s-au scris istorii, romane controversate, arhive întregi despre prezenţa voastră în această lume, ce vă doriţi voi dragii mei, aveţi habar?

Ce vreţi de la ele?

 

Ne-aţi dăruit o coastă, aţi creat un imperiu patriarhal, aveţi pălăria pusă într-un sistem în care femeia a început să dea din mâini vertiginos să-şi ceară drepturi egale.

Aţi dus războaiele stigmatizării voastre ca fiind consideraţi: "porci societali, infideli, afemeiaţi, vânători, pasageri prin relaţii, mitomani, iresponsabili, placenta fidelă unei halbe de bere" şi lista poate continua, dar dacă aţi fi nevoiţi să semnaţi un act "marital" cu un bilet pe viaţă la toate meciurile de fotbal, aţi pune 3 verighete pe deget, nu una :)

Am să-mi permit a face o clasificare a bărbaţilor vis-a-vis de puterea lor de selecţie în ceea ce priveşte femeia, iată cum stă treaba:

1. IT-iştii - (îi întâlneşti fideli tastelor şi jocurilor pe calculator, empatici cu tot ce înseamnă "world of warcraft", ba mai mult găsesc o preocupare minuţioasă şi o legătură metafizică între desktop şi PHP-ul cu care ar programa femeia :)

____________

Vor o femeie atipică, inteligentă, finuţă, intempestivă, serioasă, spontană, de preferat nefumătoare, fidelă, dar să fie lascivă între aşternuturi.

2. MAMMONI - (pentru cei ce nu ştiu încă, "mammoni" e un curent din Italia, care nu are legătura cu Emo), de altfel se aplică pentru "mama's boy", sunt acei bărbaţi "căsătoriţi cu mama până la vârsta maturităţii".

____________

Vor o femeie "mamă-surogat", care să le facă menajul, să-i alinte, de ce nu, să le citească poveşti noaptea înainte de culcare şi care n-o să vă-nşele niciodată, nu e tipul de bărbat care să iasă la o bere cu băieţii, dar e tipul de bărbat care o să scoată mereu la restaurant... pe mama :)

3. CAT-MAN - (sunt bărbaţii timizi, introvertiţi, nesiguri pe ei înşişi, care simt o inefabilă atracţie faţă de pisici). Nu veţi găsi în albumul lor poze cu fostele, o nu :) ... însă o să vă delectaţi ochiu' cu tot ce înseamnă mâţe, motani de angora, fie că îi plimbă pe umeri, în braţe, pe pernă, sau de ce nu, chiar între voi, prin aşternuturi :)

____________

Vor o femeie puternică, independentă, autoritară, logoreică, cu o puternică sexualitate, debordantă, care să-i pună mereu în centrul atenţiei.

4. SOLDIER-MAN - (se mai numesc şi "bărbaţii-şcoliţi" şi asta pentru că sunt deja formaţi, acei "craft-men" pe care nu-i mai puteţi modela, updata, prelucra după tiparul vostru).

Sunt bărbaţii autoritari, riguroşi, dogmatici, opaci, inflexibili, tipicari, geloşi, orgolioşi şi foarte infatuaţi.

_____________

Vor o femeie cu un caracter slab, supusă, care acceptă compromisurile, fidelă, ascultătoare, pasivă, tipul de femeie "Yes Sir", care nu va ieşi niciodată din cuvântul lui.

5. CASANOVA - (este tipul de bărbat care nu poate fi judecat, patalogia nativă a infidelităţii lui este motivată prin puternica atracţie faţă de femei pe care nu şi-o poate controla şi deşi nu poate fi fidel niciuneia dintre ele, în viziunea lui el le "iubeşte" pe toate egal).

____________

Vor o femeie liberă, fără obligaţii, frivolă, aventurieră, independentă, spontană, isteaţă, cu potenţial sexual, activă, care să nu pună prea multe întrebări :)

6. CHEAP-MAN - (este bărbatul care o să vă numere mereu dumicaţii, la care o să vă prezentaţi în fiecare zi cu listuţa cumpărăturilor zilnic făcute, pentru care femeia va fi mereu materialistă).

Vreţi să vă scoată la o cină romantică?

Nu-i nimic, cel mai de lux restaurant ever, poate fi la voi acasă :)

Vreţi să vă facă câte o surpriză în fiecare zi?

N-aţi ştiut că e bărbatul pragmatic care nu dă banii pe fleacuri, el are mereu grijă de sănătatea voastră, sucurile sunt pline de E-uri, există ceaiuri naturale:)

Vreţi să vă cumpere un desuu elegant cu care să-l cuceriţi?

Nu... dragele mele, el vă vrea goale şi neboite, preferă tipul natural, necostisitor:)

Vreţi o rochie frumoasă pe care tocmai aţi vazut-o în vitrină?

Dar rochia de anul trecut ce are?

Poţi să-ţi pui şi un sac pe cap, el te va iubi oricum:)

____________

Vor o femeie simplă, necheltuitoare, naturală, care să-şi menţină silueta printr-un maraton zilnic între job şi casă şi de ce nu, care să iubească călătoriile imaginare de la fereastra dormitorului :)

7. BĂRBATUL IDEAL - (numit şi prinţul pe mârţoagă, careia i-ai dat jaratec şi a devenit cel mai nobil armăsar).

E bărbatul din vis, din filme sau din tabloidele mediatizate şi intangibile.

E acel prototip irealizabil la care visează orice femeie, pentru că este fidel, manierat, romantic, cizelat, educat, curat, responsabil, puternic, sincer, atent, spontan, activ, pasional, răbdător, tenace, pragmatic, copilăros dar în acelaşi timp matur, tandru dar sălbatec, misterios dar ca o carte deschisă, independent dar familist, fără mamă dar iubitor de copii, care te sună de la serviciu de N ori pe zi, dar care nu te sufocă cu prezenţa, cel care face cumpărăturile cu tine şi te aşteapă cu orele în mall să-ţi alegi pantofii, cu care găteşti împreună , zaceţi cu orele-n cadă sau la duş, care preferă să te scoată la o plimbare prin Cişmigiu când joacă România semifinalele, care nu întoarce capul după femei pe stradă, ci se uită doar cu coada ochiului, care te crucifică în pat şi îţi lasă un trandafir pe pernă dimineaţa şi un bileţel alături, care-şi doreşte să îmbătrânească lângă tine, care are toate garanţiile de a te cere de soţie şi pentru care un fier pe deget nu înseamnă privarea de libertate, dar nu în ultimul rând, cel pentru care lumea începe şi se sfârşeşte cu tine!

Ce frumos sună, nu fetelor? :)

_____________

Vor o femeie cum eşti tu!

Eh, dragele mele, asta fu o mini-clasificare a ceea ce azi bărbatul ne îndeamnă să luăm în consideraţie, vă rog să ţineţi însă seama că este o apreciere sugestivă dar deloc bătută-n cuie, ironia mesajului este mai mult decât vizibilă.

Cu siguranţă aceste tipare pot fi dărâmate de oricine crede şi poate înţelege că adevărata cunoaştere nu stă în etichete cu notă satirică, am vrut doar să vă aşez puţin zâmbetele pe buze, să nu mai dramatizaţi atât lumea lor, pentru că nu bărbatul este dilema vieţii, ci dorinţa noastră de a ne autoconştientiza trăirile, visele, nevoile şi nu în ultimul rând sinele.

E adevărat că se poate scrie foarte bine şi despre ce îşi doresc femeile în ziua de azi, ca fiind un reverso la ce am scris mai sus, dar pentru cine are ochi să vadă, fără a personaliza tematica, va vedea că se subînţelege deja asta.

Trăind de-atâtea secole într-o lume a bărbatului, mi-am permis să pun cap de listă doleanţele acestora, cu specificaţia:

Nu toţi bărbaţii intră în această clasificare, cum de altfel nu toţi bărbaţii sunt "bărbaţi" :)

Dragii mei bărbaţi, e uşor să devii gentilomul care ştie a săruta o mână domniţei cu pricina, întrebarea mea este:

Aţi saruta-o tuturor domniţelor, indiferent ca vă e iubită, amică, femeie de serviciu, sau amantă?

E uşor să catalogaţi femeia uşoară ca fiind de joasă speţă, materialistă sau vandabilă, însă ce mă nedumireşte pe mine când faceţi asta, ce căutaţi lângă astfel de femei? :)

Şi dacă detestaţi astfel de femei, de ce le mai judecaţi dacă nu intră în sfera căutărilor voastre?

Astea fiind zise, cred că e mai mult decât provocator ce am scris aici, aşa că aveţi drept la replică din plin.

CIRCUITUL VIEŢII E O MATRIOŞKA

"Mi-e inima cu o secundă înaintea vieţii" [C-tin Severin]

După cum se spune, nimic nu e întâmplator, fapt pentru care acest autor de metafizică virtuală mi-a sărit în cale în timp ce căutam o asociere realităţii senzoriale, extrasenzoriale şi divine.
Dacă autorul citatului de mai sus găsea un liant important între "lumea sensibilă, arhetipală şi divină", eu însă nu îl voi numi universul în formatul păpuşei ruseşti de origine niponă ~Matrioşka~ ci voi stabili o ierarhie tocmai în circuitul vieţii omului, dincolo de "universul Matrioşka" , univers mereu updatat, oprindu-mă la straturile inferioare, de suprafaţă, mai exact la sistemul morfogenetic cu care consumăm rematerializările.
Dacă există totuşi EFECTUL DE BUMERANG, despre care am tot amintit în lucrările mele, fiind de fapt o altă limbă dată universului - Matrioşka, în componenţa căruia se delimitează atât ierarhia sferei, luminii, timpului fizic, cât şi dimensiunilor care se întrepătrund; dacă există toate într-un sistem din aproape-n aproape, din mai mult în mai mult, în ordine descrescătoare de la mare la mic şi nu invers?
Atunci Atmanul tuturor fiinţelor îmbrăţişează în multe ideologii acel "Aum" al treimii, a tot ce înseamnă energie, formă, spirit, într-un sistem aparent vicios de cutie-n altă cutie, astfel încât efectul lui e fără dar şi poate, regenerator.
Totul evoluează în sens invers, o deshumare a adevărului deja trăit, adus până la forma clar reprezentată a sămânţei divine, miezul, acel Core din care ne-am frânt cu toţii.
Continuitatea universului în desfacere este practic un scenariu continuu de refacere, reconstituire, progres, fără a avea o direcţie finită, fiind o prelungire a extensiei deja existente, un Dumnezeu al altor Dumnezei reconstituiţi, din procesul invizibil în cel vizibil.
Trăim aşadar în universuri simultan implicate?
Şi dacă da... de ce nu avem acces la toate?
Dacă scenariul - Matrioşka e un sistem clar vizat de trecere în altă trecere, dacă circuitul vieţii noastre se raportează la un sistem creat de acelaşi păpuşar, atunci matricea universului nu mai e un aşa mister, suntem seminţele care se rotesc într-o perfectă ordine de asimilare şi echilibru.
Orice indiciu al neclarităţii perceperii realităţilor, fie ele divine, formale, informale sau sensibile, toate adunate grămadă, calificate sau nu, sunt reîntoarcerea la sursă, fiind un proces resortic de reîntregire a Core-ului.
Întrebarea mea e mai mult decât pământeană: Până când?
Oare n-a obosit păpuşarul de-atâta naştere în renaştere?
Oare firişoarele ăstea de praf, atât de zbuciumate şi haotice, nu vor a se aşeza odată la căpătâiul universului?
Oare mai e loc şi pentru sâmânţa risipită să se-ntrebe:
Ce-a fost înainte de tine Doamne?
Ce-a fost înainte de Univers?
Ce-a fost înainte de înainte?
Toate se răsfrâng în interiorul unui mare interior, din care se desprind interioare mai mici, ca un labirint în desfătare, ca o Matrioşka menită să învingă nerăbdarea lumilor nenăscute încă.
Iar la sfârşitul unui mare respiro să ne aşezăm de-a dreptul, să ne naştem iar şi iar din ce în ce mai mici...