duminică, 5 iunie 2011

DITIRAMB EPISTOLAR

Astăzi vă scriu
Din viţă de vie asortată,
Un elogiu adus beţiei de culori.
E un fel de rămas bun aşteptării turmentate,
De-atâta cerneală.
Astăzi vă scriu
Cu Dionisos în dreapta penelului.
Mă rotesc în paharul veseliei uitate
Acum când vă cânt,
Plecarea mea.
                                    
                  

     ŞI...
V-AM STAT PE CER

Cât de frumos era colo sus
M-aţi aşezat pe un morman de glorie
Cu nori bogaţi în voroave.
Mă ştiu parcă lipită de cer,
În dimineţile mercantile aduse de ploaie.
Un schimb de nevoi dat ierbii,
La vederea paşilor.
Să călcaţi cu putere indiferenţa înmulţită,
Fagure fotosintezic - nimicului.
Toate cresc din rădăcini îmbătate.
Mai abitir vrem să fim:
Pe cer,
Din cer,
În cer.


RUPEREA TERESTRĂ DOARE
CÂND ÎNTORCI SPATELE LUMII

Mi-au ruginit oasele de-atâta aşteptare.
Azi,
Vă plec acolo unde m-aţi pus.
Să văd luna de-aproape cum se rupe de pământ
Şi o doare.
Azi, 
Cerul meu e cerul vostru dezgolit de carne şi dor
Nu mă aşteptaţi să cobor...
E un cer în refacere.
Îmi plâng oasele când le ung cu mir,
Pentru zilele celui plâns.
Nici îngerii nu te pot lipi de cer
Când ai plumb la picioare.
Lăsaţi-mă să plec pe lună!
Să mă rotesc în paharul lui Bacchus,
Prin cerul(gurii) de uriaş smintit.
Ce-a crezut el?
Că voi iubi copacii, marea? 


LEMA LUI ZORN

Ce să-mi daţi înapoi?
Atât de mici şi oasele vă dor când îmi cerşiţi zborul.
Îmi smulg penele din braţe,
Când mi le umpleţi cu aer.
Să mă aşteptaţi cu alai
Când am să vă cad din cer.
Azi vă plec!
M-aţi minţit că pot naşte iubire din pori
Că tot ce ating se-nalţă când renunţ la oase.
Azi,
Vă cânt despre zborul meu.
În axioma alegerii...
E rândul meu să uit!


11 comentarii:

  1. ambigua scriere şi cam trist mesajul..lasă luna,lasă stelele,ne-om sătura de ele în veşnicia sortită..întoarce-te la viaţă,întoarce-te la tine,la noi...priveşte cerul senin,ascultă păsărelele,şi şopteşte copacilor,dorinţa ta de taină,atingându-le uşor scoarţa lor încremenită în timp,şi ei te vor asculta şi-ţi vor împlini ce doreşti tu mai mult..copilu,nu fii trist,ştii şi tu,şi mâine e o zi!..pup cu mare drag fruntea îngândurată!:)..

    RăspundețiȘtergere
  2. azi m-am gândit să fiu altfel
    să-mi iau pelerina de vânt
    să n-am nici un ţel
    doar să plutesc făr"de pământ

    să plutesc prin lanuri de cireşe coapte
    fără să mă înfrupt
    să cânt prin spicele de grâu necoapte
    să picur ploaie din cerul abrupt

    azi mi-am propus să nu fiu om
    să fiu doar un gând nenăscut
    să fur din lacaşul viselor ce dorm
    doar dorinţe de cai ce încă n-au păscut

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper doar ca ceea ce numim noi timp sa-ti vindece ranile..sa-ti fie ingerii aproape oriunde te-ar gasi seara,si drumul sa se arate mai lin si mai drept ..catre tine.Oricat de pregattiti am fi...,,la revedere'' e greu de spus cand inima iti plange.Nu-mi iau la revedere.Te astept!

    RăspundețiȘtergere
  4. N-ai unde pleca Mihaela, esti in inima mea/noastra in mintea mea. Faci parte din noi/mine si suntem parte din tine. Cu bine draga entitate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum spuneam Sufletel, n-ai cums a "scapi" de mintea si sufletul meu chiar daca si din material a-i disparea!!!
    Fara sa ma agat de ceva ce nu-i al meu....esti parte din mine, o spun intr-un egoism feroce!
    Ramai cu bine draga mea!
    DAn

    RăspundețiȘtergere
  6. suntem felspati alcalini
    cum sa plecam
    cand insasi viata e conexiune
    chiar si mai departe
    in lumea fara forma
    unde timpul e o ata desirata
    si lumile mustesc a cerculete....

    spatiile dintre noi
    sunt albe
    pline de ingeri
    canta imbatati de ne-efemer
    chanturile inaltului.

    zbor din zbor

    RăspundețiȘtergere
  7. Vast si nemarginit, nimic nu se ascunde
    In apa limpede, pana-n adancuri
    Ca pestele inoata pestele
    Ceru-i infinit si transparent
    Ca pasarea zboara pasarea
    Mult subtil si profund-
    Le pot patrunde oare intelesul?

    Iubirea fie cu tine. @};-

    RăspundețiȘtergere
  8. noi, muritorii, vrem sa fii Tu Insuti. Sa te lipesti de cer, sau sa lipesti Cerul de palma Ta. cum vrei.

    Sa razi,sa plangi , sa iubesti.
    Sa te ridici, sa cobori, sau sa plutesti.

    Si drept recunostinta, vom pune in fiecare dimineata mana de la mana, banut cu banut, si o sa facem de un curcubeu . Si o sa il punem pe Cerul tau. Undeva langa Soare, evident.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu cred că poţi pleca spre cer tocmai pentru că ai născut iubire din pori! Doar că, acest fel de plecare nu trebuie să conţină tristeţe. Cerul ne alină neliniştile şi durerile, apoi ne putem întoarce jos împrospătaţi. Chiar dacă acel "sejur" a fost doar de câteva clipe!:)

    Să îţi fie lină călătoria!

    RăspundețiȘtergere
  10. Destul de trista postarea ta,dar in orice e si putin adevar.
    Spor!

    RăspundețiȘtergere
  11. CAT MA BUCUR CA AM DESCOPIR BLOGUL TAU , IMI PLACE FOARTE MULT MULT MULT CUM SCRII!!!!!!! :-)

    RăspundețiȘtergere