duminică, 27 martie 2011

DE-A V-AŢI ASCUNSELEA CU MOARTEA



LOGODITĂ CU MOARTEA,
DOAR PE UMĂRUL EI
 VOI TATUA
 CONDAMNAREA MEA 
LA VIAŢĂ

Celestine Mihaela

 
Oglindă-ntre lumi...
Mă văd urmărită la drum, 
  Mă ascund, mă prefac că n-o văd.
Morţii îi fac casă,
Departe de lumea mea.



CU MOARTEA LA OCAZIE, 
M-AM PREDAT VISELOR...
ERAM FLUTURE

Nu ştie moartea ce suflet stă ascuns în locul rece,
Ea doar se aşează la capăt de mine, scriind.
Un epitaf despre zeii mici cât unghia.
Ei n-au degete şi nici palme deschise,
Să mângâie cerul coborât să ma ia acasă.
Nu era atât de rece locul plin de flori.
Nici măcar copacii nu se temeau 
Că le eram deasupra;
Moartea mi s-a aşezat în poală,
Mă alinta cu vise despre lumile care nu dor.
Gene deschis-am la răsărit 
Să privesc carul plin de stele.
Nu ştia luna,
Că de veghe nu-mi stă mie,
Ci visului despre om.



I-AM DANSAT MORŢII, 
NAŞTEREA MEA

Şi am păşit peste tine 
Cu copite de inorog înciudat, 
Nu mă desprind de lume nici peste infinitu-ţi rânjet;
Galopând între cer şi pământ, 
Mi te-ai prins în coastă
Frivolă, nevăzutului meu.
M-ai smuls din mine,
Cu tot cu verde şi năduful mânjilor.
Nu mă ascult când vreau să-mi ies prin tine!
Pe spatele cailor am să alerg,
Înaintea-ţi.
N-o să mă arunc în tine!
Pietrelor şi florilor smulse prea devreme,
Nu le îmbrac rochia albului meritat.
Am dreptul anilor dinspre lumile-ncercate...
Dar tu mereu m-ai minţit,
Că e ultima oară...
Când mă iei cu tine!



3 comentarii:

  1. sufletele lase
    se joaca de-a moartea
    o data
    atat le rebuie pana pleaca

    celelalte suflete
    pleaca de fiecare data
    si vin
    intr-un rotund
    care se sparge
    de fiecare data
    in alte cercuri mai mici
    pentru ca sunt

    iubire
    cu durere
    durere cu iubire

    si tac!
    o jumatate de suflet,
    mini :)

    RăspundețiȘtergere
  2. aş vrea să mă întind mie
    să îmi culeg infinitul dintre degete
    şi să îl aşez în poală
    lumii, crude şi proaspete
    ca florile gheaţă
    pe geam.
    să am culese cuvintele
    şi gândurile năframă
    şi să visez
    lumea la picioarele morţii
    căci supusă ne este
    în toat cele.

    şi vântul va sufla
    asupră-mi
    când păsările phoenix
    vor zbura
    din inima
    mea
    în constelaţiile centrului.

    de fapt, alegerea noi o facem, să o facem în iubire.
    cu drag, penelul acvatic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc ca existi . Multumesc ca esti inca un motiv al zambetului meu. Multumesc pentru tot ce am citit, nu te voi scapa din priviri,am sa tin strans de tine.

    RăspundețiȘtergere