DIN OVALUL PRIMEI FEMEI S-A NĂSCUT ADAM KADMON

 Angelus Silesius: 

"Ochiul prin care-l văd pe Dumnezeu este acelaşi ochi prin care mă vede EL"

Fragment din "Dihotomia Genului" ,
 Edit. Junimea, Iasi, 2012
 by Celestine Mihaela

DOAMNE, TU MĂ VEZI?

EU SUNT CEL DIN COLŢUL OCHIULUI TĂU.

SCOATE-MĂ DIN OCHI, 

SĂ TE POT VEDEA ŞI EU! 

¬ Celestine¬

 

        

         
        Să ne amintim naşterea.

      Amniotic şi cald, întunericul umed primeşte lumină când un univers întreg se întoarce pe dos, până aproape de mijlocul cordonului. Atunci fătul trage cu putere să iasă afară din realitatea mandorlică, aproape că se termină cu el bătăile inimii şi învaţă să respire.

            În mâna arhitectului era desenată femeia primordială, smulsă de la rădăcina copacului Sephirotic şi aruncată peste valea roşie, acolo unde îngerii au aşezat lumea la picioarele firescului. 

     Ea era Lilith, lunatică frântură din cosmosul refacerilor, primul semn al creaţiei în oglindă.

        Prima legătură meta-ombilicală cu cosmosul. 

        OVALUL.

    Femeia migdală ia naştere din oglinda mandorlei şi devine poartă spre univers, când Dumnezeu îşi exteriorizează creaţia.
    Este momentul cioburilor să se unească când oglinda este spartă şi din creaţie se deschid lumile mărginite, sferele. 

          

PRIMA FEMEIE
PRIMA MATERIALIZARE

       Ovalul Evei este primul semn al dualităţii când Arhitectul îl rupe în două. Aşezământul lumilor la cădere apare ca un dat invers realităţii care se formează. 
       Femeia-Mandorlă se înmulţeşte prin însăşi capacitatea creatoare. Din ovalul ei se naşte Kadmonul, prima trecere în ţărână, capătul ovalului echilibrează cosmosul prin materie.  Adamul nu mai este primul erou care gravitează, iar sistemul nu ne mai poate vorbi despre o "istorie cu pantaloni", patriarhatul cade şi migdala devine simbolul Femeii Prime.

MAI ÎNTÂI A FOST OUL

            Creaţia divină începe cu femeia, să trecem peste mitul Evei şi să ne oprim puţin la Magdalena, care de altfel este cheia pentru cei nenăscuţi, sau să amintim de fecioara Maria care devine practic o repetiţie pentru universul fractal. Dumnezeu trece coasta prin oval, se naşte cercul din mjloc, sferele nu mai sunt rotunde, ci ovale. Ochiul divin ia forma unui moebius înjumătăţit, tot ce e macro se reflectă-n micro, dar apar marginile, clivajul întregului e în formă de ou, miezul însă, rămâne descoperit.

Dacă ce e Sus e şi Jos, 

Dacă creaţia presupune exteriorizare 

în faţa marii oglinzi siderale,

Atunci Creaţie înseamnă de fapt:

Naştere, 

Deschidere,

Început.

Cum ar putea să se nască Adamul Kadmon 

fără deschiderea prin Oval?

Dacă Ovalul perpetuează,

nu cumva femeia exista 

înainte de coasta adamică?

Să credem asta,

înseamnă sfidarea legilor scrise?

Scrise de către cine?

 De o "coastă frântă" a sistemului patriarhal?

      Să luăm exemplu "Originea Lumii" reprezentat de pictorul Gustave Courbet, pictură destul de controversată, nu o voi  posta pe blog, însă ce m-a frapat nu este pictura însăşi, ci titlul ei, ideea unei Femei Prime, însărcinată, cu o coastă lipsă, care se pare că nu a mai născut anterior. 

PRIMA CĂDERE A FOST OVALĂ

        Ideea curajoasă a lui Courbet mi-a confirmat că nu sunt singura care simte asta şi totodată mi-a întărit credinţa în existenţa Femeii Prime şi nu a Kadmonului. O teorie mai veche de-a mea, care stă în picioare pe ideea unui univers perceput tridimensional, începând de la matricea binară pe care mulţi dintre voi o ştiţi deja, din "Şah lui Dumnezeu", sau  -> VEZI AICI

Adam Kadmon a fost trecut prin 
"Oglinda Ovală" 

Iar  Ovalul oglinzii este Femeia!

            Creaţia văzută în oglinda macro, presupune o reflexie la nivel micro, fără a pierde detaliile unei geometrii sacre, prin care orice element se manifestă invers realităţii noastre, ca şi cum îmbracă o versiune comună, dar întoarsă invers, asemenea unui recipient Klein. 

PRIMA CREAŢIE 

A FOST ÎN FORMĂ DE MANDORLĂ 

Femeia Mandorlă este reflexia divină,

pentru că Universul însuşi este mandorlic

    

   
     Realitatea inversă presupune codarea adevărului şi accesul limitat la acesta, atât timp cât suprafeţele realităţii noastre sunt limitate, manipulate, pervertite, iar natura umană are rolul de a întregi creaţia, nicidecum a sări nişte paşi până aproape de miezul ei. 
        Un sistem de sute şi mii de ani care preschimbă arhaismele mitice în judecată, deşi paradoxal, această judecată stă bine legată între coperţile vulgatei. Dacă la primul Sinod de la Niceea în 325 e.n. Constantin cel Mare nu ar fi modificat nimic, dacă nu se trecea la patriarhat, atunci oglinzile puse în pildele lui Iisus ar fi avut mare ecou.

          Vorbim aici despre marea pildă a lapidării, care ar putea fi o coloană puternică în toată istoria religiilor lumii, Maria Magdalena nu este ucisă cu pietre pentru că Iisus pune oglinda celor care au ridicat deja piatra.
       Femeia Pedepsită devine un exemplu dat până la paroxism, se trece apoi de la Păcatul Suprem la cea care deţine puterile întunericului, Lilith se întrupează în creaţia faustică, curăţită doar de flăcări.

 FEMEIA ÎNTEMNIŢATĂ 

DE SISTEMUL PATRIARHAL

    
     Cruntele exorcizări se văd cel mai bine în perioada inchiziţiei, perioadă în care inchizitorii, deşi oameni ai credinţei şi ai bisericii, celor cu bună trimitere spre un Dumnezeu, ajung să scrie cu sânge o altă istorie, în care femeia este desfiinţată. Pe de altă parte, Coranul vine şi oglindeşte o altă faţetă a femeii, în acelaşi sistem patriarhal, dar dincolo de habotnicia orientului, femeia este aspru pedepsită şi ponegrită chiar şi în zilele noastre.

ASCENSIUNEA FEMEII

ÎNSEAMNĂ O NOUĂ BIBLIE

UN NOU SISTEM

       Ca să ajungem la paradoxul unor instituţii fie ele şi neproclamate, ar însemna să anulăm toate textele şi mărturiile filocalice, să redefinim FEMEIA în Evanghelii şi să curăţim tot sinodul, retroactiv, ceea ce este imposibil. S-ar interpreta ca fiind un act feminist de revoltă şi nemulţumire, nicidecum ca un adevăr posibil.   
       Şi-atunci ascensiunea femeii nu poate exista nici măcar ca un biet reper pentru cei care cunosc componenţa ei meta-fizică.

FRUCTUL INTERZIS

AJUTĂ LA ÎNTREGIREA CREAŢIEI DIVINE

NICIDECUM LA CĂDEREA KADMONULUI

       Dacă femeia este Mandorla în Vechiul Testament, mai târziu Ovalul dă naştere Hristului, apoi însuşi Hristul o recunoaşte ca fiind Aleasă, trecând peste judecata primitivă a bărbaţilor, care o vor ucisă cu pietre.
         Se pare că un alt reper ascuns de "mai-marii" bisericii, ar fi că Maria nu a născut într-un staul, ci sub un migdal, un alt simbol de luat în seamă, ca punct de plecare de la creaţia mandorlică divină.

 A CLONA SURSA PERPETUĂRII

ÎNSEAMNĂ A ANULA CREAŢIA DIVINĂ

• FEMEIA ESTE CENTRUL CREAŢIEI
• UNIVERSUL CA DESCHIDERE
• REVELAŢIA PERPETUĂRII
• PORTALUL SPRE DUMNEZEIRE
• PUNTEA
• TRECEREA
• OVALUL MOEBISIAN
• CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA UNIVERSULUI MIGDALĂ
• CREAŢIA DIN CREAŢIE
• DIHOTOMIA CARE PLEACĂ DIN OVAL
• BUMERANGUL
• RESORTUL PRIN NAŞTERE
• NOUA ŞANSĂ 
• CONTINUITATEA GRAALULUI

Multumesc Anne!